Sunday, May 6, 2007

dupe cum va spuneam...

Cronica unei"morti"anuntate... (Sambata, 1 Iulie , 2006)















Zilnic aceleaşi sute de feţe blazate, obosite, cu ochii cârpiţi de somn... acelaşi decor puturos, de metrou sau de stradă aglomerată... aceleaşi sunete de mahala, mirosul înţepător de putrefacţie sau noroaiele ce nu aduc aminte deloc de civilizaţie. Aceiaşi indolenţă şi mârlanie care cu greu o mai poţi întălnii undeva. Ca un metronom, într-un gest devenit deja rutină, scot două monezi pricăjite din buzunarul pe sfert rupt şi le întind peste tejghea pentru ziarul după care tânjesc. Ziar ce mă fură pentru câteva minute şi îmi pune ochelari de cal. Câteva zeci de clipe nu mai văd şi nu mai aud...e parcă mai bine...asta până nu mă izbeşte cineva sau nu mă calcă cineva pe picior...ori de ce nu, simt că îmi trage cineva portofelul din buzunar şi pentru că sunt singur şi nu vreau scandal decid să mă mut. Nu mă cufund bine iar în lectura banală ce o am zilnic căci putoarea devine infernală...doi metri mai încolo se jeleşte unu de mama focului că n-are pensie şi are 32 de ani de muncă ...în fine, ieri avea mai mulţi...mâine câţi o mai avea?...eh, nici o grijă că tre’ să apară puradeii după el. De obicei, culmea, ăia scot mai mulţi bani. Ba chiar l-am văzut pe unu care recita de zor o poezie de Labiş cică...ori o ştia prost, ori Labiş chiar e zob rău ca poet. Eh...dacă a scris-o în aceiaşi stare în care era şi atunci când l-a pleznit tramvaiu', e clar...dar oricum, puradelu îşi dădea silinţa şi a dat gata câteva strofe bune. După el, între 34 si 38 (depinde de la zi la zi sau în ce dispoziţie se regăseşte). Deja am în minte imaginea lui Dinică din Filantropica...

Aflu că a murit Gică Petrescu. Wow... credeam că ne ingroapă pe toţi. Băbuţa de lângă mine chiar povesteşte că era un “bucureştean adevărat”... Foarte interesant… Oare chiar toţi trăiţi atăt ? No, că asta e bună! Acu mai şi fredonează... Pheww, bine că tre să cobor! Am senzaţia că lumea nu s-a obişnuit (încă de când a băgat nea Nicu metroul) cu ideea că e ca la autobuz...se coboară....apoi se urcă...sau la începuturile metroului numa' se urca ? În fine, reuşesc să mă zmulg din lumea dezlănţuită care mai că nu luase cu asalt să cotropească metroul. Dar problema e că nu se termină aici. Mai am un ditamai culoarul de străbătut....plin cu oameni. Oameni pe care acum îi înţeleg de ce circulă cu metroul şi nu au carnet de şofer... Zgâlţâit bine, reuşesc să mai iau o tură metroul...ba nu, chiar două... Pe rând aud că a prezis Nostradamus că Spania e campioană mondială... Daaammm…şi eu care stau după horoscopu’ lu’ Netty Sandu dimineaţă de dimineaţă... Taci că asta e tare...pare-se că o prezicătoare nu a putut sa ghicească că va fi jefuită dar a dat în cărţi şi ştie făptaşii... Americani, vă rugăm luaţi şi învăţaţi, că d-aia e liber OJ Simpson! Ridic privirea din ziar să văd pe la ce staţie suntem. Nu pot să nu remarc la doi paşi de mine două tinere domnişoare ce tocmai au închegat o discuţie despre codul lu da vinci... Ei asta chiar că e mai pasionant decăt un ziar... ba chiar mă scuteşte de dat banii pe Academia Caţavencu!... Aham...deci: “toată cartea de fapt nu e altceva decăt un simplu protest, un manifest al tuturor femeilor dar şi al faptului că biserica tre’ să fie mai open minded faţă de homosexuali. Că doar şi da Vinci avea înclinaţii... Iar toată religia şi toţi preoţii nu sunt decât nişte misogini.” Bun aşşeeaa! Hai că dacă aflu că Brown e transexual mă duc să le ţuc ! Oricum, un salt bun de la Sandra la Dan Brown... Păcat că au coborât... Ehh, şi după încă câteva poveşti "cutremurătoare" de viaţă auzite, mă eliberez.

Urmează partea mea preferată de drum... Parte în care densitatea de prostie, putoare, incultură, analfabetism si wow, ce surpriză, manele, pe metru pătrat cred că depăşeşte orice limită a puterii de înţelegere a unui braşovean...oricărui braşovean... Ei las Mike, priveşte optimist, cică e şi mai rău în alte zone... După 20 de minute în care mie personal îmi vine de cel puţin 20 de ori să-mi fac cruce (că în faţa prostiei, tata m-a învăţat că nu ai altceva de făcut) ajung finally în locul unde urmează să zac următoarele ore... Ce e amuzant aici, e că nu-i multă lume care să te deranjeze din învăţat (mda, aici trec la treburi mai serioase) dar duuuamne ăia care vin...!!! hai, poate nu toţi dar marea lor majoritate... cred că dacă eram la sociologie student, aş fi avut material de lucru grămadă!

Mă rog, timpul trece, poate câteodată ceva mai repede decât aş vrea (deh, e mult de tocit..) Mă distrez în mare măsură cu privirile cel puţin curioase (ca să fiu elegant) a majorităţii de p-aici, majoritate de lume pentru care nu bag mâna în foc că ştiu barem ce-i ăla bac măcar... ah, da, şi cu reacţia lor când mai trec pe lângă stand... reacţie dată de câte un Moonspell ori Rotting Christ de ex.

Funny a fost chiar recent, o tânără domnişoară ce a fost chiar curioasă ce citesc eu aşa cu patimă si zel... i-am arătat coperta cărţii pe care scria ’’Tectonica Globală’’. Reacţia merita imortalizată... aducea a mimica tipului din reclama altex care află că “ăla micu’ de respira greu e tacsu’ “

Mă ridic într-un final cu scârbă căci ştiu că urmează un nou drum de o oră printre minunaţiile Bucureştiului...(o oră si ceva dacă tre să merg către şcoală) Ah, dar să nu uităm....totuşi după toate ăstea ajung la my "home Sweet home"...un delir nu alta...

I simply "love" this town!...


.........................................

Nu pot sa respir...temperatura in camera bate lejer catre 40 – 45 de grade. Singurul loc acceptabil pare pe hol insa acolo trebuie sa acept riscul unui posibil TBC la pachet...asta daca nu fac hepatita intre timp... Lipsa tutunului accentueaza starea. Transpir ca si cand tocmai am batut v-un record la 10.000 de metri garduri. Parca si camera devine din ce in ce mai stramta, si ma simt inghesuit de pereti. Surpriza!...nici apa nu mai curge!...Dupa cateva rasuciri febrile de robinet, si dupa vreo doua bolborosiri scarboase, singurul lucru care apare pe teava e un gandac mare si negru. Devine chiar insuportabila atmosfera. Trag in sila niste jeansi pe mine si un tricou si ies afara. Pentru inceput aerul pare mai suportabil....pentru inceput .

O iu agale la pas cautand prima crasma cu bere. Ma opresc insa la prima fantana arteziana. Parca e ceva mai umezeala in aer. Ce e insa in jur, inspira de-a dreptul...

Km 0 al Romaniei...Pe o banca undeva in stanga mea, doi aurolaci presteaza de zor. Eh, ....o felatie in centrul bucurestiului, ce mai conteaza? Nici 10 metri mai incolo doi politisti intr-o masina se amuza copios. Doar nu o fi sa plece de la aerul conditionat pt atata lucru ?... Intorc capul si ma simt ca intr-un film cu zombie...arata a zombie multi insa sunt doar aurolaci. Scarbit dar si resemnat de ideea ca nu va fi prea curand momentul cand nu voi mai vedea astfel de imagini ma ridic sa plec... Rand pe rand minunatiile nocturne ale Bucurestiului mi se dezvaluie in fata ochilor. Homeless-i, aurolaci, mirosuri imbietoare, toate in aceasta canicula infernala. Cativa metrii distanta de ei, masini traznet, banci, restaurante scumpe, cazinouri, otel si sticla.

Zac intins pe iarba in fata teatrului national, visand la munte, urmarind scene rupte parca din Kusturica si asteptand sa se lumineze....Doar ma asteapta o noua odisee in metroul bucurestean, o noua canicula cu aspecte de putreziciune si, of course, scumpa mea casa.

Noapte buna copii.....


Tags: | Edit Tags

No comments: