Ai vostri ca brazii

Sau ai noştrii ? Pentru că vis-a-vis de gestul bişniţarului de mai sus, se poate discuta mai pe larg. Astfel de personaje sunt fără doar şi poate creaţia exclusivă a presei. Presa ce le-a dezvoltat şi menţinut cultul personalităţii, până la punctul în care au ajuns să se creadă rupţi fie din Naşul, fie din Scarface ori mai ştiu eu ce astfel de film. Ca paranteză, a se observa tipologia modelelor. Nu că m-aş aştepta să fie vreunul Ghandi...
Ulterior reacţiile din mass media nu s-au lăsat aşteptate, de altfel, firesc, toate negative (sunt câteva exemple aici, aici sau aici ) dar până şi aceste reacţii mă fac să privesc sceptic, intrebându-mă câţi dintre autori, nu continuă practic să vândă acelaşi individ, de data asta sub alta formă. Cam la fel cum e cu trendul ăla anti-sua sau anti-valentine's day.
În altă ordine de idei, ziariştii respectivi, nu fac altceva decât să vandă ceea ce e vandabil. Iar aici este din plin vina noastră. A consumatorilor. Pentru că românul se şi uită în gura unor astfel de personaje şi din păcate nu doar din curiozitatea aia morbidă de a vedea până unde merge deliriumul tremens (deşi e la fel de dăunătoare, pentru că şi eu, prin asta, contribui la faptul că ei devin vandabili) dar mai ales se uită în gura lor, fascinaţi ca iobagul la Tănase Scatiul.
Ar fi poate corect să privim lucrurile din prisma educaţiei în raport cu presa pe care o avem în ţara asta. Pe de-o parte, presa s-a modelat după ce vroia românul. Român ce a fost privat de astfel de senzaţional până in '89, apoi l-a devorat... Românul nu a avut o stare financiara medie cu adevărat, şi a fost mereu fascinat ba de averea din Dallas, ba de averile Ceauşeştilor, apoi a devorat poveşti cu jj de astfel de parveniţi.
Pe de altă parte putem spune şi că toată societatea românească actuală, modernă, a fost modelată de presă. Iar aceasta se ascunde în spatele cerinţelor. Căci, în 89, românul habar nu avea cu ce se mănâncă presa liberă. El ar fi luat cam orice i s-ar fi dat în momentul respectiv. Şi probabil că fără actuala presă, nu aveam nici clasa politică pe care o avem şi nici astfel de specimene ajunse persoane publice.
Pentru mine este evident că avem un cerc vicios. Din păcate, atâta timp cât nu putem să ne laudăm cu prea mulţi ziarişti de valoare care să conteze în astfel de ecuaţii, care să încline balanţa, cât timp calitatea umană a factorului de decizie (clientul) este mai mult decât scăzută (să nu uităm că trăim intr-o ţară în care Libertatea e cea mai cumpărată fiţuică - căci ziar nu pot să-l numesc) mi-e greu să cred că vom putea scăpa din acest cerc. Diferenţa ar putea să o facă o altă clasă de ziarişti, de o altă factură, de o calitate superioară. Însă e greu de crezut că va putea ieşi aşa ceva de pe băncile lui Cristoiu.
Şi, în spiritul imbecil al presei de la noi, închei cu ceea ce numesc eu expresia cretinătăţii in pseudo-jurnalismul românesc, şi lipsa punctului de vedere al ziariştilor: "tu ce crezi ? "