N-am inteles versurile....

Acu mai ceva vreme, adica cam o saptamana si jumatate, am reusit si eu dupa muuulte ratari sa vad Moonspell. Din pacate intr-un context destul de nasol. Dar ajungem si la asta.
In primul rand locatia aleasa, Sala Sporturilor, presupun ca era singura varianta clujeana pentru concertul asta. Pe de alta parte a fost cam aiurea aleasa, intrucat pe langa problemele clasice de sunte ale unei sali de sport, s-a dovedit si a dracu de mare. Mai concret o mie si ceva de oameni aratau pustiu tare in ditamai sala.
Primii care au cantat, niste americani Dead Shape Figure, care aveau ei asa energie, aveau si un dwarf gras chel si urat care era de-a dreptul comic cand dadea din chelie dar nu mi-au spus nimic in plan muzical. Sala evident era goala tare la momentul in care au prestat ei. Bottom line, un trash destul de energic, potrivit pentru a incalzi atmosfera si cam atat.
Au urmat Turisas, de care nu auzisem mai nimic, poate doar faptul ca ar presta un viking battle metal. Iar aia puteam doar sa-mi imaginez ce ar insemna. Well, au aparut imbracati in blanuri, pictati pe fata, cu o vioara si un acordeon, dar sincer sa fiu, muzichia lor asa mai de nunta si de plecat la oaste dupa nunta, pe mine chiar m-a atins. Mai concret ma simteam ca la 16 ani cand am dat de Blind Guardian si ma visam noaptea un Lancelot din evul mediu. Ce naiba, toti suntem un pic copii, si avem coarda noastra sensibila :D
M-a surprins faptul ca era destul de multa lume venita strict pentru ei, si dupa cum a reactionat si publicul (ala asa putin, sub o mie zic eu) cred ca o sa mai auz de ei ca ar fii in vizita prin Romania.
Moonspell... motivul pentru care am dat 2 milioane pe doua bilete. Asta desi am vazut cu ochii mei persoane care au intrat cu bilete trase la xerox. Futui...
Din pacate singurul lucru ce il am in cap acum dupa aproape doua saptamani, e momentul in care sunetul a cazut si Ribeiro a dat de pamant cu microfonul. De nervi. Si al doilea lucru, scena ridicol de mica, pe care abia ar fi incaput doua persoane dar pastrata la dimensiunile astea chipurile pentru Craddle. Care evident au avut o scena tripla. Prin simpla inlaturarea a unui cearceaf. In fine...
Din punctul meu de vedere (al omului care abia astepta sa-i vada) cele 50 d minute si conditiile care le-au avut sa presteze au fost bataie de joc. Cu toate ca sala se umpluse in partea de jos, pe teren, si chiar si pe primele sectoare de tribuna iar publicul a dovedit ca in mare parte erau acolo pentru Moonspell. Altfel playlist ok, dar dupa cum spuneam cam scurt. Si mult sub cele doua milioane. Ca tre' sa gandesc la dublu ca doar e buget familial. :D
Oricum e tragic si mai ales enervant cand astepti mult timp sa vezi o trupa iar doua saptamani mai tarziu, singurele chestii ce iti raman, sunt caderea sunetului si scena infect de mica.
Acu' daca am dat banii am zis sa stau si la Craddle. Sa vad macar daca e Danny mai inalt ca mine. Si e, ca doar are bocanci cu talpa mai ceva ca cum avea Albano tocul la pantofi.
In rest, un traforaj viteza cu o voce care desi o respect (sa zbieri ca porcul injunghiat o ora intruna, e ceva) nu-mi spune nimic. Si da, n-am inteles versurile ! =))
Mi-am dat seama inca odata de ce nu prea ma atinge pe mine cu nimic blackul. Si cu toate astea, ca un profan al genului, comparand cele doua trupe de black vazute, pot spune ca macar Marduk mai mai ca nu m-a facut sa dau din cap. La Craddle radeam cu hohote. Rotting nu se pune ca aia-s din alta liga.
Poze n-am facut, de filmat n-am filmat. Sincer nici nu prea aveam ce.
Si ca sa trag linie, pot spune ca sper sa ma fac mare si bogat sa imi aduc eu Moonspell in gradina casei sa-mi cante in voie, ca daca stau dupa organizatorii nostrii, uite de ce am parte.
Sau sa sper la o reeditare a concertului de la Timisoara.